Cu toate că Maramureşul apare în documente abia în secolul al XII-lea, arheologii au descoperit urme ale prezenţei omului pe aceste meleaguri încă din paleoliticul superior (în localitatea Buşag) şi neolitic (Baia Mare şi Baia Sprie).

 

Maramureşul, la fel ca întreg teritoriul Transilvaniei, a fost locuit de daci, care, începând din secolul I î.e.n., s-au integrat în statul centralizat al lui Burebista şi apoi a lui Decebal.

 

În anii 105-106, când a avut loc cucerirea Daciei de către romani, a rămas un mic teritoriu necucerit de aceştia. Din acest teritoriu făcea parte şi Maramureşul. Aici dacii au rămas liberi, dar au trecut prin acelaşi proces de romanizare, cultură şi limbă ca şi cei din provincia romană. Prezenţa acestora este dovedită de descoperirile arheologice din judeţul Maramureş.

 

Săpăturile arheologice au descoperit urme ale dacilor maramureşeni în mai multe localităţi din judeţ, precum: Călineşti, Ieud, Giuleşti.

 

În secolele X-XI, maghiarii pătrund în Transilvania şi reuşesc să-i învingă pe “ducii românilor” Gelu, Glad şi Menumorut. Procesul de cucerire a Transilvaniei de către feudalii maghiari a fost de  lungă durată, Maramureşul, numit în documentele de la acea vreme Maramorisius, Maramurus sau Maramorisia, fiind printre ultimele teritorii ocupate (pe la mijlocul secolului XIV). Locuitorii de atunci şi-au numit vetrele “ţări”. Actualul judeţ Maramureş este format din patru asemenea zone: Ţara Maramureşului, Ţara Lăpuşului, Ţara Chioarului, Ţara Codrului.

 

Bogdan, voievod suprem al maramureşenilor, se împotriveşte procesului de înlocuire a vechilor forme de organizare a societăţii româneşti maramureşene cu cele specific statului feudal. Acest conflict l-a determinat să treacă munţii şi să întemeieze statul feudal Moldova prin unirea formaţiunilor politice existente şi înlăturarea urmaşilor fostului voievod maramureşean Dragoş.

 

Spre sfârşitul secolului al XIV-lea, în Maramureş, a fost constituit comitatul de către feudalii maghiari. Aceştia încep să exploateze bogăţiile oferite de solurile şi subsolurile Maramureşului. Iau fiinţă oraşele Baia Mare, Baia Sprie, Sighetul Marmaţiei datorită aşezării acestora în apropierea unor bogăţii naturale.În anii următori au avut loc o mulţime de răscoale împotriva statului feudal.

 

În anul 1556, judeţul Maramureş a fost alipit Principatului Ardealului, iar în 1703 a fost trecut Ungariei. Marea Unire de la 1918 a reuşit să redea doar o parte din judeţ României.

 

Judeţul Maramureş, în perioada interbelică, cuprindea doar o treime din fostul comitat. Reşedinţa de judeţ era la Sighet, iar zona de la sudul lanţului muntos Gutâi, inclusiv oraşul Baia Mare, intrau în componenţa judeţului Satu Mare.

 

Organizarea administrativă a României din anul 1950, după model sovietic, a impus regiunile în locul judeţelor, regiunea Baia Mare, ulterior Maramureş, incluzând atât teritorii din actualul judeţ Maramureş, cât şi din judeţele Satu Mare şi Sălaj.

 

După ce, în anul 1968, s-a revenit la formula tradiţională a judeţelor s-a constituit judeţul Maramureş în structura organizatorică existentă şi astăzi. În interiorul graniţelor sale erau incluse depresiunile Maramureş, Baia Mare, Lăpuş şi Chioar, precum şi câteva de pe văile Someşului şi Sălajului. Reşedinţa judeţului a devenit municipiul Baia Mare, oraş atestat documentar în anul 1323 atunci când Carol Robert de Anjou emite un document în care este menţionat oraşul sub numele de Rivulus Dominarum (Râul Doamnei).